« cântece

Dor de ducă

Acorduri:: la, Sol, re

Când pe lume am venit
O zână mi-a poruncit
Să n-am liniște nici pace
Până n-oi găsi ce-mi place
S-am în mine dor de ducă
Ast-a fost a ei poruncă.

Încă din copilărie
Hoinăream desculț prin glie
M-ascundeam în lan de grâu
Și mă bălăceam în râu
Mi-am amintit de-a ei poruncă
Și-am plecat grăbit prin luncă

Și-am ajuns la-ntinsa mare
Unde soarele răsare
Pescăruși în zbor țipau
Gândurile-mi rătăceau
Totul răscolea în mine
Și-am pornit spre largi coline.

R:
Dor de ducă, dor de ducă
Unde dracu să mă ducă
Piscuri se înalță-n zare
Mândre strălucesc în soare
Și semețe mă îndeamnă
Ia poteca spre cabană.

Chiar când e cuprins de ură
Și pe nimeni nu îndură
Biciuindu-și stânca-n vânt
Culcând brazii la pământ
De-o pornesc în sus voios
Mă primește mânios

Ține trăsnetul în mână
Pe buze are furtună
Dar privește-n ochii mei
Și nu vede teamă-n ei
Și-mi zâmbește impăcat
Te-am iertat căci ești bărbat

R:
Dor de ducă, dor de ducă
Unde dracu să mă ducă
Piscuri se înalță-n zare
Mândre strălucesc în soare
Și semețe mă îndeamnă
Ia poteca spre cabană.

Viscolul mi-alintă fața
Doamne ce frumoasă-i viața
Sângele ce-mi curge-n vine
Ploaia ce pătrunde-n mine
Hainele de vânt sunt roase
Gerul ce-mi pătrunde-n oase

Hoinărind prin munți hai-hui
Nu duc dorul nimănui
El mi-e soră, el mi-e frate
De munte nu m-aș desparte
Aici vreau eu să trăiesc
Doamne cât îl mai iubesc.

Drumețule să n-ai frică
Muntele nu-ți poartă pică
Apele nu-i tulbura
Pădurea nu i-o tăia
Ascultă de-al meu îndemn
Că te-ajunge greu blestem.

R:
Dor de ducă, dor de ducă
Unde dracu să mă ducă
Piscuri se înalță-n zare
Mândre strălucesc în soare
Și semețe mă îndeamnă
Ia poteca spre cabană!
Ia poteca spre cabană!